O amintire dintr-un weekend răcoros de toamnă, petrecut undeva în Argeş. În bucătărie soba mocnea somnoros, băieţii sporovăiau la o ţuică fiartă şi timpul părea oprit în loc.
Cu o zi în urmă luasem de la alimentara din sat nişte cârnaţi debretin mai groşi, cartofi şi ouă; mai aveam şi legume luate din piaţă, de la Bucureşti.
Pe plita sobei, veche de zeci de ani, am pus o cratiţă cu 2 degete de apă, în care am lăsat cârnaţii să fiarbă molcom (cam o oră). I-am împuns cu furculiţa din loc în loc şi astfel am scăpat de surplusul de grăsime. Am scurs apa după ce s-au fiert şi i-am lăsat într-un vas ceramic, la cald, să se coacă puţin la exterior.
Pentru cartofii cu ou ar trebui să avem o secţiune pe blog „Amintiri din copilărie”. Fie că rămâneau cartofi prăjiţi de pe la cină, fie îi pregăteam anume pentru asta, asta era un deliciu când eram copii – adică şi acum. Cartofii prăjiţi crocanţi amesteca cu câteva ouă bătute ca pentru omletă şi se călesc puţin într-o tigaie: asta e tot, mai bun de atât nu se poate!
Am servit cârnatul cu pâine neagră şi muştar cu hrean, iar la cartofi am pregătit şi o salată asortată. Am vrea să avem o sobă cu lemne şi în apartament şi să fie weekend mereu…
Ce bunatati si ce amintiri frumoase.Si eu cand eram la bunici ma rasfatau cu asa ceva.
Pupici multi!
da,tare frumoasa era perioada..
te pupam
Ce frumos!Dar si ce bun,asa mic dejun n-as putea refuza niciodata!Pupici
Nici noi:D
pupici,week frumos
Exact ca si in copilarie! Doamne ce bine arata…
Da, exact ca in copilarie….mmmm,delicios!
Salut, fetelor sunteti din Arges? Eu va citesc din Pitesti. Super, unde in Arges ati petrecut? Parintii mei locuiesc la Cosesti. Succes.
Georgiana, suntem din Bucuresti:)
Multumim mult,te mai asteptam.
Dupa asa mic dejun bogat altfel ar trece timpul la birou.
Va imbratisez cu drag! <3
he, he bun ar fi asa ceva la birou….uneori:D
Te pupam Rita