Pastramă de berbecuţ cu mămăliguţă

Toamna nu trebuie să treacă fără să guşti din fabuloasa pastramă de berbecuţ, transhumata de la stânele cocoţate pe munte până la umilul nostru grătar orăşenesc. E nepretenţioasă, de vreme ce stă zile în şir învelită în sare, dar asta nu înseamnă că nu are standardele ei. Se cere a fi preparată din carne tânără de oaie şi a fi servită -obligatoriu- alături de mămăliguţă, ardei murat şi mujdei.
Carnea trebuie scursă bine de sânge şi e greu să faci asta într-un apartament, aşa că e mai bine să cumperi pastramă de la un măcelar de încredere, care are condiţiile necesare preparării sau o cumpăra la rândul lui de la producători specializaţi. Târgurile de toamnă sunt de asemenea locuri foarte indicate.
Ne-am gândit că este o reţetă numai bună pentru proiectul „Dulce Romanie„a cărei gazdă este luna aceasta prietenul Mihai şi ale lui Plăceri Simple:).
Să înceapă parada zicem !

1.Mai întâi am pregătit mămăliguţa.
2.Apoi am tăiat câteva felii dintr-o bucată frumoasă de carne, cu mult muşchi. Nu ne-am putut abţine să nu înviorăm puţin carnea cu puţin cimbrişor verde tocat, pe care îl aveam la îndemână; nu a fost o idee rea.

3. Am îndepărtat grăsimea (dar nu complet, pentru că pastramă să nu se usuce pe grătar), apoi am perpelit feliile de carne pe grătar. Restul e tăcere. Tăcerea berbecuţilor, desigur.

PS: Pentru a spăla gustul sărat, se zice că mustul, dulce şi sprinţar, e mai bun decât vinul, dar asta ţine mai mult de cutumele sezonului, decât de o teorie exactă:).

Poftă bună!