Terină rustică cu jambon şi verdeţuri

Reţetă bună pentru iarnă, când organismul ne cere câteva calorii în plus, iar proteinele şi grăsimile sunt mai uşor de asimilat. Este şi o reţetă de atmosferă, rustică, cu arome puternice. Există numeroase versiuni, cu carne de porc, pasăre sau vânat, care se prepară –în mare- cam la fel. Se păstrează bine la frigider zile în şir.

Ingrediente:
1 ciolan de porc (rasol)–cca 1kg
200 gr ficat de porc
250 gr carne tocată de porc
125 gr slănină afumată
1 ceapă
1 lingură de untură/unt – plus ceva pentru uns vasul de cuptor
½ linguriţă nucşoară măcinată
1 linguriţă cimbru
1 lingură de mărar
2 căţei mari de usturoi
O ceaşcă de smântână grasă
1 păhărel de coniac
Sare, piper

1.Se fierbe ciolanul până iese carnea de pe os – zeama se poate folosi pentru alte reţete.
2.Carnea se scoate în fâşii şi se dă deoparte. Curăţaţi bine ficatul si spălaţi-l, apoi lăsaţi-l să se scurgă şi tocaţi-l în cuburi mari.
3. Încigeţi untura şi prăjiţi ficatul, doar atât cât să prindă o crustă frumoasă, după care adăugaţi şi ceapa tocată. Stropiţi cu coniac şi flambaţi (dacă aveţi experienţă si nu vă expuneţi la riscuri!), sau lăsaţi încă puţin tigaia pe foc până se evaporă alcoolul.
4.Treceţi ficatul şi ceapa prin maşina de tocat, grosier. Tocaţi slănina cu satârul în cubuleţe.
5.Toate ingredientele, mai puţin jambonul, se amestecă într-un castron încăpător, se condimentează cu nucşoară, sare şi piper, apoi se frământă bine.
6.Ungeţi vasul de cuptor cu grăsime(pot fi mai multe, dimensiunea nu are importanţă). Dacă aveţi nişte piept gras, afumat, puteţi tapeta vasul, dar la fel de bine puteţi decora cu fâşii de slănină pe deasupra, la sfârşit. Se aşază un strat de compoziţie, apoi bucăţile de jambon, după care din nou compoziţie.

7.Presaţi bine şi puneţi un capac deasupra. Puneţi vasul într-o tavă cu apă, la cuptor (bain-marie), timp de o oră la 150 de grade. E gata când compoziţia pare să se desprindă de pe pereţii vasului şi s-a rumenit frumos. Se lasă la răcit şi se ţine 24 de ore în frigider, pentru ca aromele să se întrepătrundă.
Se poate servi ca atare, în forma respectivă, sau se răstoarnă pe un tocător. Nu trebuie să lipsească cornişonii murati şi pâinea de ţară, crocantă.

Poftă bună!

Distribuie:

Raţă crocantă cu cartofi înăbuşiţi şi piure de mazăre

Regula cu raţa e că dacă vrei să-ţi iasă crocantă şi fragedă în acelaşi timp trebuie să alegi de fapt o răţuşcă. Şi nu de oricare, ci o rasă de carne, pentru că pe la 5-6 luni o astfel de pasăre cântăreşte deja cam 2 kilograme, are un strat frumuşel de grăsime pe sub piele şi o carne roz, mult mai puţin „aţoasă” decât al unei rate româneşti de curte. A nu se înţelege că rata noastră de ţară nu e bună, doar că nu poţi obţine acelaşi rezultat.

1.Aşadar, luaţi o astfel de răţuşca, spălaţi-o bine şi pârliti-o pe flacără. O ştergeţi bine cu un prosop, crestaţi pielea de pe piept în „romburi”, fără să tăiaţi cumva prea adânc, apoi o frecaţi generos cu sare şi piper – nimic altceva nu e nevoie. Toate bucăţile de piele care atârna şi grăsimea pe care o puteţi despride uşor se pot folosi pentru a obţine untura, care este o delicatesă în sine.

rata cu cartofi

2. Lăsaţi raţa să se odihnească astfel pregătită vreo o oră, timp în care va pregătiţi cuptorul şi ingredientele pentru garnitură. Merge bine cu varză, cartofi, fasole.
Noi am pregătit nişte cartofi înăbuşiţi cu puţin unt şi un pahar de apă, dar şi un sos gros din piure de mazăre. Acesta se obţine din 200 gr mazăre, pe care o fierbeţi şi o daţi prin blender cu o nucă de unt şi un căţel de usturoi, sare şi piper. Apa în care a fiert se foloseşte pentru a modifica consistenta sosului.
3. Raţa se dă la cuptor într-o tavă cu grill, 15 minute la 220 de grade, apoi cca o oră şi jumătate la 180 de grade. Verificaţi dacă s-a pătruns cu un obiect ascuţit, care ar trebui să intre uşor în carne. Acoperiţi rata cu o folie de plastic timp de 10-15 minute înainte să o serviţi, pentru a păstra sucurile înăuntru. Grăsimea strânsă în tavă se ţine la borcan în frigider, e minunată pentru cartofi la cuptor sau varza călită:).


Serviţi raţa fie scoasă de pe oase, pe un platou, fie în bucăţi zdravene aşezate în farfurii mari, cu cartofii şi piureul de mazăre.


Pofta buna!

Distribuie:

Tigaie de iepure cu vin alb

Vă veţi întreba de unde atâta iepure, şi aveţi dreptate să o faceţi pentru că nu se găseşte pe toate drumurile. Din păcate, am zice noi. Noroc că avem o sursă (secretă!). Dar, la o adică, se mai găseşte şi prin hypermarket, de regulă printre congelate. Aşa că, dacă v-am făcut cumva să începeţi renegocierea relaţiei cu obraznicul Bugs Bunny, lucrurile pot fi duse la bun sfârşit- cum ar fi această tigaie, poate mai puţin obraznică, dar la fel de provocatoare.
iepure

Ingrediente:
500 gr bucăţi de iepure (orice, pulpe, spate)
1 foaie de dafin
2 căţei de usturoi
1 pahar de vin alb sec
1 ceaşcă de apă
câteva boabe de piper (negru, verde)
ulei de măsline, sare, piper, cimbru, pătrunjel proaspăt

1.Iepurele se taie în bucăţi mici, cu tot cu os (e un prilej bun să folosiţi bucăţile care astfel sunt mai greu de mâncat, cum sunt coastele).
iepure
2.Încingeţi 2 linguri de ulei de măsline, puneţi iepurele, asezonaţi şi lăsaţi să se rumenească pentru câteva minute. Când carnea a căpătat o culoare frumoasă, adăugaţi cimbrul, dafinul şi boabele de piper. Amestecaţi, turnaţi vinul şi apa, apoi acoperiţi cu un capac. Tineţi pe un foc mediu timp de 20-25 de minute.

iepure
3.Tocaţi usturoiul, ridicaţi capacul şi presăraţi-l peste carne, apoi mai lăsaţi tigaia incă 5 minute, pe foc mic.
4.La final împrospătaţi tigaia cu pătrunjel verde. Serviţi cu piure de cartofi -sau cu legume sote- şi sosul din tigaie, deglasat.
iepure
Poftă bună!

Distribuie:

Tocăniţă de cartofi cu carne de porc şi cimbru

Începem săptămâna cu o mâncare foarte populară în România. Există multe variante, care mai de care mai bună, dar noi ne-am oprit la varianta care este foarte apreciată la noi în familie… o tocăniţă simplă de cartofi cu carne de porc şi cimbru. Da, aşa ne place nouă: D

Ingrediente:
700 g pulpa de porc
1,200 kg cartofi
1-2 cepe potrivite
1 lingura de cimbru uscat
5-6 linguri de ulei
250 ml suc de roşii proaspăt
sare, piper, boia dulce

1. Carnea se taie cuburi, se spală, se şterge cu un prosop de bucătărie şi se pune la călit în 5-6 linguri de ulei. Ceapă se taie solzişori şi se căleşte împreună cu carnea. Se adăugă cimbrul.

2. Se adăugă cartofii tăiaţi cuburi mari, apoi se pune apă fierbinte. Apă trebuie să acopere un pic carnea.

3. Se acoperă cratiţă şi se lasă să fiarbă la foc mic, până când scade şi carnea este fragedă.
4. Sucul de roşii se adăugă când carnea este aproape fiartă.

Se potriveşte de sare, piper şi un vârf de boia dulce.
Se stinge focul şi se presară pătrunjel peste tocăniţă


Poftă bună!

Distribuie:

Pastramă de berbecuţ cu mămăliguţă

Toamna nu trebuie să treacă fără să guşti din fabuloasa pastramă de berbecuţ, transhumata de la stânele cocoţate pe munte până la umilul nostru grătar orăşenesc. E nepretenţioasă, de vreme ce stă zile în şir învelită în sare, dar asta nu înseamnă că nu are standardele ei. Se cere a fi preparată din carne tânără de oaie şi a fi servită -obligatoriu- alături de mămăliguţă, ardei murat şi mujdei.
Carnea trebuie scursă bine de sânge şi e greu să faci asta într-un apartament, aşa că e mai bine să cumperi pastramă de la un măcelar de încredere, care are condiţiile necesare preparării sau o cumpăra la rândul lui de la producători specializaţi. Târgurile de toamnă sunt de asemenea locuri foarte indicate.
Ne-am gândit că este o reţetă numai bună pentru proiectul „Dulce Romanie„a cărei gazdă este luna aceasta prietenul Mihai şi ale lui Plăceri Simple:).
Să înceapă parada zicem !

1.Mai întâi am pregătit mămăliguţa.
2.Apoi am tăiat câteva felii dintr-o bucată frumoasă de carne, cu mult muşchi. Nu ne-am putut abţine să nu înviorăm puţin carnea cu puţin cimbrişor verde tocat, pe care îl aveam la îndemână; nu a fost o idee rea.

3. Am îndepărtat grăsimea (dar nu complet, pentru că pastramă să nu se usuce pe grătar), apoi am perpelit feliile de carne pe grătar. Restul e tăcere. Tăcerea berbecuţilor, desigur.

PS: Pentru a spăla gustul sărat, se zice că mustul, dulce şi sprinţar, e mai bun decât vinul, dar asta ţine mai mult de cutumele sezonului, decât de o teorie exactă:).

Poftă bună!

Distribuie:

Pagina 4 din 11« Prima...23456...Ultima »