Ciocolată de casă cu caju

O amintire foarte plăcută şi dulce din copilărie este şi ciocolata de casă ♥.Era bătaie atunci când ne făcea mama şi nu aveam răbdare să o lăsăm la rece nici măcar un pic:D. Acum, o pregătim şi noi fie cu alune, nuci, stafide, caju sau pur şi simplu simplă.Şi deşi am făcut-o de câteva ori până acum, niciodată nu am reuşit să facem şi poze….se termină de cum o scoatem din tavă:)). Ştim cu toţii cât este de bună şi credem că merită să uităm câteva minute de calorii şi să savurăm măcar o bucăţică,nu-i aşa? Sa ne bucuram impreuna de ciocolata de casa cu gust de copilarie….

Ciocolata de casa
Ciocolata de casa


Ingrediente:

500g lapte praf
180 gr unt gras
50 gr cacao
300 gr zahăr
140 ml apă
nuci,stafide,aune,etc(noi am folosit caju)
rom (opţional)

1.Amestecaţi laptele praf şi pudra de cacao şi treceţi-le prin sită.
2.Puneţi pe foc apa şi zahărul până se topeşte. Fierbeţi aproximativ 10 minute până se leagă într-un sirop.Opriţi focul şi adăugaţi şi untul tăiat cubuleţe.Amestecaţi până se topeşte.
3.Adăugaţi amestecul de lapte praf şi pudra de cacao şi amestecaţi repede. La sfârşit adăugaţi caju-ul rumenit puţin în cuptor şi rom (doar dacă vă place:P).
4.Turnaţi compozitia într-o tavă dreptunghiulară tapetată cu unt. Se dă la rece minim 6 ore…..şi gata.Ciocolata este gata ♥. Se taie in bucati/forme dupa cum doriti.Se poate pastra la temperatura camerei sau la frigider.Oricum, nu rezista mai mult de o zi!
Ciocolata de casa

Enjoy!

Distribuie:

Rasol a la Pastorel

Astăzi este sărbătoarea naţională a tuturor românilor! La mulţi ani România!
Pentru o asemenea zi, vă propunem un preparat tare drag nouă + o frumoasă poveste.♥

Povestea începe aşa: ne aflam în maşină, într-o excursie de weekend. Printre cd-uri aveam şi audiobookurile cu reţetele lui Pastorel, în lectura lui Valentin Uritescu, şi am ales unul dintre ele, la întâmplare. S-a întâmplat să fie Vol.4, cel care conţine reţeta de rasol. Deşi aveam mâncare din belşug şi ne-am pregătit propriile bunătăţi, tot weekendul ne-am gândit la delicioasa fiertura povestită cu lux de amănunte care îţi lasă gura apă.

Aşa că am plănuit ca în cel mai scurt timp să o încercăm şi noi; ocazia a fost o cină cu familie şi prieteni, după cum urmează:

1.Mai întâi am făcut un drum la o măcelărie mai acătării, de unde am cumpărat o frumuseţe de antricot dezosat, rulat şi legat frumos, provenind de la o vită tânără, cca 1,7 kg (6-8portii). Mergea la fel de bine o bucată cu os plin de măduvă, dar nu aveau în acel moment (rămâne pentru o altă dată). Nu am adăugat o altă bucată de carne, mai grasă, cum se recomanda- am zis să fie mai light- oricum antricotul avea propria grăsime, suficientă.


2.Am fiert bucata de carne într-o cratiţă în care am adăugat 2 morcovi româneşti zdraveni, o ceapă mare, 2 căţei de usturoi, un buchet de verdeţuri şi câteva tulpini de ţelina, plus cca 3 litri de apă, cât să acopere carnea cu măcar 1 cm. Am pus şi ½ lingura de piper boabe şi 1 frunza de dafin (reţeta cerea şi cuişoare, dar noi nu am pus, voi puteţi pune).

3.După 3 ore de fiert, timp în care am îndepărtat constant spuma ridicată la suprafaţă, am scos carnea într-o crăticioara mai mică, am strecurat supă de orice impurităţi, am dat legumele şi verdeţuri la o parte şi am aşteptat vizita musafirilor.

rasol de vita a la Pastorel

4.În timp ce lumea socializa, am pus carnea la loc pe foc potrivit, împreună cu o parte din supa strecurată, un pahar de vin şi un păhărel de rachiu. A fiert aşa vreo 2 ore, timp în care am mai completat lichidul cu supa (atenţie, fiecare bucată de carne fierbe în legea ei, în funcţie de provenienţă). Sare puneţi doar la sfârşit, ca şi în cazul fripturilor.

5.Am servit carnea tăiată în felii de cca 7-8 mm, care s-au desfăcut în bucăţi cu consistenta diferită. Grăsimea a devenit cleioasă, ne-am luptat pentru ea! La garnitura am servit legume julienne (morcov, ţelina, păstarnac, ceapă verde, dovlecel), fierte puţin în zeama de carne, precum şi un carpaccio de sfeclă roşie cu hrean. Din legumele care au însoţit rasolul în prima parte a fierberii am făcut un sos, transformându-le intr- o pastă pe care am călit-o în unt, iar apoi am adăugat şi câteva linguriţe de muştar cu hrean şi o ceaşcă de supă, mestecând continuu, până a devenit cremos.
E o idee foarte bună pentru o cină rafinată, fără să fie neapărat şi pretenţioasă. Încercaţi-o la masa de duminică, acompaniata de romanţe vechi. Şi nu uitaţi să închinaţi un pahar şi pentru boemul gurmand Păstorel.


Poftă bună!

Distribuie:

Mic dejun rustic:Cârnat cu muştar,cartofi cu ou şi salată

O amintire dintr-un weekend răcoros de toamnă, petrecut undeva în Argeş. În bucătărie soba mocnea somnoros, băieţii sporovăiau la o ţuică fiartă şi timpul părea oprit în loc.
Cu o zi în urmă luasem de la alimentara din sat nişte cârnaţi debretin mai groşi, cartofi şi ouă; mai aveam şi legume luate din piaţă, de la Bucureşti.


Mic dejun rustic
Pe plita sobei, veche de zeci de ani, am pus o cratiţă cu 2 degete de apă, în care am lăsat cârnaţii să fiarbă molcom (cam o oră). I-am împuns cu furculiţa din loc în loc şi astfel am scăpat de surplusul de grăsime. Am scurs apa după ce s-au fiert şi i-am lăsat într-un vas ceramic, la cald, să se coacă puţin la exterior.
Pentru cartofii cu ou ar trebui să avem o secţiune pe blog „Amintiri din copilărie”. Fie că rămâneau cartofi prăjiţi de pe la cină, fie îi pregăteam anume pentru asta, asta era un deliciu când eram copii – adică şi acum. Cartofii prăjiţi crocanţi amesteca cu câteva ouă bătute ca pentru omletă şi se călesc puţin într-o tigaie: asta e tot, mai bun de atât nu se poate!

Am servit cârnatul cu pâine neagră şi muştar cu hrean, iar la cartofi am pregătit şi o salată asortată. Am vrea să avem o sobă cu lemne şi în apartament şi să fie weekend mereu…

Mic dejun rustic: Carnat cu mustar, cartofi cu ou si salata asortata

Distribuie:

Zacuscă cu ciuperci II

Zacusca cu ciuperci făcută în casă nu se compară cu nimic. Prepararea îţi ia ceva timp, dar o vei avea peste iarnă la îndemână, oricând îţi va fi poftă de ceva bun. E o masă în sine, servită cu pâine ţărănească şi câteva murături. Şi, la o adică, se poate folosi şi ca sos pentru paste sau orez. Să încercaţi!

zacusca cu cipuerci

Ingrediente: (8 borcane x800 gr, 10 borcane x400 gr)
4 kg gogoşari
3 kg ceapă
4 kg roşii
2 kg ardei capia
3 kg vinete
4 kg ciuperci
1 kg morcov (dacă vă place)
Câţiva ardei iuţi, după gust + cimbru sau oregano uscat, foi de dafin, 1 lingură piper boabe, 2 linguri de boia dulce, 100 gr zahăr nerafinat, sare, o căpăţână mare de usturoi, 1,5 litri ulei de măsline

Aveţi nevoie de o cratiţă încăpătoare, de cca 20 de litri (a noastră are 18).
1.Se coc vinetele pe plită, se curată şi se lasă la scurs cu sare, pe un fund de lemn sau într-o strecurătoare de plastic (în contact cu metalul oxidează şi devin amare).
2. Gogoşarii, ardeii, ceapă, roşiile şi usturoiul se coc în cuptor. Astfel se vor intensifica aromele şi veţi obţine acel gust delicios, de copt, pe care zacusca din comerţ nu-l poate imita.
3. Am folosit robotul de bucătărie pentru a toca separat toate legumele cât mai fin.În acest fel am reuşit să facem o zacuscă mai fină decât cea de anul trecut şi cei care au gustat-o spun că e chiar mai bună. Am călit întâi ceapa în 500 ml ulei, apoi am adăugat jumătate din cantitatea de ciuperci, de asemenea tocate mărunt cu robotul. Am tăiat cu cuţitul restul de ciuperci, astfel încât să avem şi bucăţi mai mari în zacuscă, apoi le-am adăugat în cratiţă. Când s-a evaporat lichidul ciupercilor, am pus morcovul ras, după care am adăugat gogoşarii şi ardeii transformaţi într-o pastă grosieră cu ajutorul robotului. Am pus apoi şi roşiile tocate, bine scurse, împreună cu zahărul şi condimentele. Lăsaţi să fiarbă molcom vreo 30 de minute.
4.În acest timp, am folosit lama de plastic a robotului pentru a toca vinetele. Desigur, se poate folosi metoda tradiţională, cu fund si satâr de lemn, dar durează mai mult sa obţii acel aspect cremos. Am pus vinetele, am pus si usturoiul copt si mărunt, am adăugat si câţiva ardei iuţi, tocaţi fin. apoi am potrivit de sare si am lăsat cratiţa pe foc mic inca vreo 40 de minute, pana ce toate aromele s-au îmbinat.
5. Am pus zacusca in borcane sterilizate, am pus un strat de ulei de măsline (cca 1 cm) deasupra si am lăsat recipientele la cuptor, într-o tavă cu apă, la foc mic, timp de 15 minute. Le-am scos cu grijă şi le-am pus capace (sterilizate şi ele).

Poftă bună !

Distribuie:

Eclere cu cremă de vanilie

De când am văzut reţeta la Emily, nu ne-am mai gândit la altceva, am înghiţit în sec… până când ne-am făcut curaj şi am zis…ce-o fi o fi!
Cum nu mai făcusem niciodată eclere, am pornit cu gândul că nu vor ieşi aşa cum trebuie din prima…dar au ieşit geniale!


Ingrediente(20-25 bucati)
227 gr unt
250 ml apă
un praf de sare
128 gr faină
4 ouă

1. Se pune apă la fiert, împreună cu untul şi praful de sare.
2. Când ajunge la fierbere şi untul este complet topit se da la o parte de foc şi se toarnă repede toată faină, amestecând repede cu o lingură de lemn până ce aluatul devine omogen şi compact.
3. Mutăm aluatul în bolul mixerului şi adăugăm ouăle, unul câte unul mixând până la omogenizare completă ATENTIE: nu se adaugă al doilea ou, până nu a fost încorporat anteriorul.
4 Se pune amestecul într-un sac(posh) la care ai adăugat înainte un dui metalic stelat şi se formează eclerele .Noi le-am făcut de 5 cm dar le puteţi face şi mai mari:).
5. Se coc în cuptorul încins la 200 grade până se rumenesc. Cojile trebuie să fie tari (uşor crocante), nu moi, aşa că dacă e nevoie le mai poţi lăsa la temepratura mică încă vreo 5 minute
6.După ce s-au răcit, se taie pe jumătate şi se umplu cu cremă delicioasă de vanilie. Suportul îl găsiţi la Corelli Atmosphere . Dacă vă place se pot glazură cu ciocolată topită, aşa cum am făcut şi noi ♥.


Enjoy

Distribuie:

Pagina 3 din 512345